Iarna în care bunica nu mai avea pâine – o amintire amară din istoria uitată
Când eram mic, o auzeam pe bunica vorbind despre o iarnă „cumplită, în care moartea se plimba prin sat ca o vecină în haine negre”. Pe atunci nu înțelegeam mare lucru. Mă gândeam că era vorba doar de povești bătrânești, menite să ne facă recunoscători pentru borcanul cu dulceață din cămară. Dar nu era doar o poveste. Zilele trecute, am citit un articol care mi-a făcut pielea de găină. Scris cu respect față de adevăr și documentat impecabil, textul reconstituie una dintre cele mai cumplite perioade din istoria recentă a României: foametea din iarna anilor 1946–1947 . 👉 Îți recomand din toată inima să citești articolul complet aici: ➡ Iarna foametei 1946–1947: când moartea umbla printre vii De ce m-a atins atât de mult? Pentru că nu e doar despre cifre și statistici. E despre oameni reali , despre familii care fierbeau papură, mâncau scoarță de copac și priveau neputincioși cum le mor copiii de frig și foame. E despre un stat care a luat grânele din gospodării în t...
